Un copil, la grădinițăUn copil, la grădiniță.

Un copil, la grădiniță, încearca să își încalțe cizmulițele. Pentru că nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei.

Cu tot trasul și împinsul, cizmulițele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reușit totuși să îl încalțe, educatoarei i-au apărut broboane de transpirație pe frunte. De aceea aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis: „Doamnă, dar sunt puse invels…” Într-adevăr, erau pe picior greșit…

Nu a fost cu nimic mai ușor să îi scoată cizmulițele decât să i le pună, totuși a reușit să își păstreze calmul până când iar cizmulițele erau încălțate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta așa cum trebuia. Însă atunci băiețelul a zis: „Cizmulițele astea nu sunt ale mele!!” În loc să strige la el:”De ce nu mi-ai spus??” educatoarea și-a mușcat buza și încă o dată s-a chinuit să îl descalțe.

Când s-a terminat chinul descălțatului, baiețelul i-a spus: „Sunt cizmulițele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi.” Acum ea nu mai știa ce să facă…Să plângă sau să râdă? A reușit totuși să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmulițele. Când, în sfârșit, l-a încalțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat: „Și acum, unde îți sunt mănușile? Trebuie să ți le pun în mâini ca să poți pleca afară!” Răspunsul? „Le-am băgat în cizmulițe ca să nu le pield…”

Morala

Această povestire este un omagiu la adresa tuturor celor care se sacrifică pentru învățătura celor mulți. Educatori, învățători, profesori, traineri… iubirea fiecăruia din ei și-au pus amprenta asupra a ceea ce suntem noi azi.

dincolodeaparente.com

Un copil, la grădiniță.
Etichetat pe:                            

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *