Povestea ȘoriceluluiPovestea Șoricelului

Un șoricel privi din crãpãtura sa din perete și îi vãzu pe țãran și pe nevasta acestuia deschizând un pachet.


– Ce mâncare sã fi adus oare? se întrebã șoricelul … Cu groazã își dãdu repede seama cã era o capcanã.

Șoricelul se strecurã cu mare grijã în curtea animalelor și dãdu alarma:


– E o capcanã în casã, e o capcanã în casã!

 

Gãina cotcodãci și se înfoie, ridicã apoi capul și îi spuse:
– Domnule Șoarece, vãd bine că acest lucru te afecteazã, dar pentru mine el nu are nici o relevanțã.
– Nu pot permite ca acest lucru sã mã afecteze.

 

Șoricelul se întoarse atunci înspre porc și îi spuse:

 

– E o capcanã în casă, e o capcanã în casã!

 

Porcului îi fu milã de el, dar rãspunse:
– Îmi pare foarte, foarte rãu, Domnule Șoarece, dar tot ce pot sã fac este sã mã rog. Te asigur cã te vei gãsi în rugãciunile mele.

 

Șoricelul merse atunci la vacã și îi spuse:

 

– E o capcanã în casã, e o capcanã în casã!

 

Vaca îi spuse:
– Vai! Domnule Șoarece, îmi pare foarte rãu pentru tine, dar chiar nu este o urgențã pentru mine.

 

Și așa se întoarse șoricelul în casã, cu capul plecat și cât se poate de amãrât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusã de țãran.

 

În chiar noaptea aceea în casã se auzi un zgomot … Cum ar fi zgomotul produs de o capcanã în care s-a prins un șoricel.

 

Nevasta țãranului se repezi sã vadã ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu își dãdu seama cã în capcanã își prinsese coada un șarpe veninos.

 

Șarpele o muscã pe nevasta țãranului. Țãranul o duse cât putu de repede la spital, și când o aduse acasã, ea mai avea încã febrã.

 

Oricine știe cã cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspãtã de pui, așa cã țãranul luă un cuțit și se duse în curtea pãsãrilor, ca sã facã rost de principalul ingredient pentru supã.

 

Dar nevasta lui nu se însãnãtoși, așa cã prietenele și vecinele ei venirã sã o îngrijeascã și stãteau cu ea mai toatã ziua. Pentru a le da de mâncare, țãranul fu nevoit sã taie porcul.

 

Nevasta țãranului nu se mai însãnãtoși, și muri la scurt timp.

 

La înmormântare a venit multã lume, iar țãranul a trebuit sã taie și vaca pentru a-i hrãni pe toți.

 

Șoricelul se uita din crãpãtura lui din perete, cuprins de tristețe.

 

Data viitoare când auzi cã cineva se confruntã cu o problemã și tu ai impresia cã acest lucru nu te privește, adu-ți aminte: Când unul dintre noi este amenințat, cu toții suntem expuși unui risc.

 

Suntem cu toții implicați în aceastã cãlãtorie numitã viață. Trebuie sã avem grijã unii de alții și sã facem un efort în plus pentru a ne încuraja și ajuta.

 

Fiecare dintre noi este un fir vital în tapițeria altei persoane. Viețile noastre se întrețes, și acest lucru … nu este întâmplãtor!

de Nicolae Sfetcu

dincolodeaparente.com

Povestea Șoricelului
Etichetat pe:                                        

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *