Povestea baietelului

Într-o zi un băiețel s-a dus la școală. Băiețelul era mic, iar școala era mare. Dar când băieșelul a văzut că intrarea în clasa lui se făcea printr-o ușă direct din curte a fost foarte fericit… iar școala nu I s-a mai părut atât de mare ca la început.


Într-o dimineaţă când băieţelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor: “Astăzi o să facem un desen”. “Grozav”, a spus băieţelul, căci îi plăcea foarte mult să deseneze. Ştia să deseneze o mulţime de lucruri: lei şi tigri, pui şi vaci, trenuleţe şi vapoare. Şi şi-a scos cutiuţa cu creioane colorate şi a început să deseneze… 

Dar profesoara a zis :“Aşteptaţi!”, “Nu începeţi încă!”. Şi a aşteptat până când i s-a părut că toţi copiii sunt pregătiţi.

“Acum o să desenăm o floare”, a zis profesoara.

“Grozav” s-a gândit băieţelul, căci îi plăcea să deseneze flori. Şi a început să deseneze flori frumoase, şi le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor: “Aşteptaţi, vă voi arăta eu cum să coloraţi”. Şi a desenat o floare roşie cu o tulpină verde. “Acum puteţi începe!”, a zis profesoara. Băieţelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasă decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina şi a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpină verde.

Într-o altă zi, când băieţelul intrase în clasă prin uşa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astăzi o să facem ceva din argilă”. „Grozav”, a spus băieţelul, căci îi plăcea să lucreze cu argila. Ştia să facă tot felul de lucruri din argilă: Şerpi şi oameni de zăpadă, elefanţi şi camioane. Dar a aşteptat până ce toţi copiii au fost gata.

„Acum o să facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit băieţelul căci îi plăcea să facă farfurii de toate formele şi mărimile. Şi a început să facă farfurii de toate formele şi mărimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Aşteptaţi, vă arăt eu cum se face!”. Şi le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă. „Aşa! Acum puteţi începe!”, a zis profesoara.

Băieţelul s-a uitat la farfuria profesoarei şi apoi la ale sale. Îi plăceau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adâncă a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Şi-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de argilă din care a făcut o farfurie adâncă şi mare ca cea făcută de profesoară.

Şi foarte curând băieţelul a învăţat să aştepte şi să privească şi să facă lucruri ca cele făcute de profesoară, şi foarte curând n-a mai făcut nimic de unul singur.

Şi s-a întâmplat într-o zi ca băieţelul şi familia lui s-au mutat într-o altă casă, într-un alt oraş.

Şi băieţelul a trebuit să meargă la şcoală. Scoala cea nouă era şi mai mare şi nu mai avea nici o uşă prin care să intre direct din curte în clasa lui. Trebuia să urce nişte trepte înalte şi să meargă de-a lungul unui coridor lung până ajungea în clasa lui.

În prima zi de şcoală profesoara le-a zis copiilor: „Astăzi o să facem un desen!”.„Grozav”, a zis băieţelul, şi a aşteptat să-i spună profesoara ce să facă… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasă. Când a ajuns lângă băieţel i-a spus:

„Tu nu vrei să desenezi?”.

„Ba da!”, a zis băieţelul.

„Ce desen facem?”.

„Nu ştiu până nu-l faci” a zis profesoara.

„Cum să-l fac?” zise băieţelul

„Cum îti place ţie!” răspunse ea

„Să-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat băieţelul

„Cum vrei tu!”, a fost răspunsul ei.

„Dacă toţi aţi face acelaşi desen , şi l-aţi colora la fel cum să ştiu eu cine l-a făcut?”

„Nu ştiu!” zise băieţelul

Şi a început să deseneze o floare roşie cu o tulpină verde…

Canfield Jack, „Supă de pui pentru suflet“

dincolodeaparente.com

Povestea băieţelului
Etichetat pe:                            

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *