Oameni care leviteazăOameni care levitează

Deşi este inexplicabilă şi nenumăraţi farsori au trucat-o, levitaţia rămâne o realitate. Un semn de întrebare pentru oamenii de ştiinţă şi o dovadă a supranaturalului pentru credincioşi. Dacă în Biblie, levitaţia este interpretată ca miracol, fiind un fenomen atribuit forţelor divine, în fizică, levitaţia la nivelul câmpurilor magnetice nu e nici un mister. Dar cum reuşesc să plutească oamenii, fără nici un sprijin material? Cum e posibil ca un corp uman să învingă de unul singur forţa gravitaţională? Acestea sunt întrebări în faţa cărora ştiinţa se declară neputincioasă, în ciuda nenumăratelor cazuri de levitaţie semnalate chiar şi în istoria recentă.

Un fenomen magnetic

Două bare de magnet se atrag. Dacă inversăm polii uneia din bare, barele se vor respinge cu putere. Dar, dacă legăm de o bobină de inducţie o baterie sau o altă sursă de electricitate şi lăsăm să cadă un inel de aluminiu pe partea care iese din interiorul bobinei, inelul va pluti în aer, părând a sfida legile gravitaţiei. Pe acest principiu s-a încercat explicarea levitaţiei: plutirea unui corp se datorează modificării propriei noastre atracţii magnetice în raport cu pământul. Dar cum? Care e mecanismul prin care oamenii pot deveni uşori ca fulgul? S-a spus că această misterioasă capacitate există în fiecare din noi, şi că, dacă nu ar fi apărut mijloacele de locomoţie, toţi oamenii ar fi levitat şi azi. Însă acum controlul asupra levitaţiei nu-l pot avea decât persoanele iniţiate. Cei mai renumiţi posesori ai acestei capacităţi ar fi yoghinii foarte avansaţi care fac chiar demonstraţii publice de levitaţie.

Oameni care levitează 13 ore în aer

În scrierile vechi, se pomeneşte de fantastica facultate a unor călugări de a se desprinde de pământ şi de a pluti în aer cu uşurinţa unei păsări. Toţi sfinţii părinti-zburători au fost oameni cucernici, dăruiţi contemplaţiei, dragostei de Dumnezeu. Giuseppe Desa, născut în 1603 la Copertina, a fost un copil firav şi, după cum spun contemporanii, nu prea răsărit la minte. La mănăstirea franciscană de la Grotella, principala lui ocupaţie era aceea de a zbura în jurul sfântului lăcaş. Martorii povestesc că scotea un strigăt ascuţit şi, imediat, ţâşnea în aer şi se menţinea acolo inert. Apoi cobora lin şi îşi continua rugăciunile. Trimis la mănăstirea Sfântului Oficiu din Napoli, tânărul monah şi-a continuat raidurile aeriene. Suveranul pontif Urban al VIII-lea l-a văzut cu ochii lui şi a propus canonizarea lui Giuseppe Desa. Dar sanctificarea nu a mai avut loc, deoarece papa a murit. Desa s-a mutat la catedrala din Assisi unde a continuat să zboare la 18 metri deasupra solului. Uneori rămânea în aer chiar 3 ore. Printre cei care l-au văzut au fost şi eminenţi oameni de cultură, printre care şi un prieten al matematicianului Leibniz.

Ca păsările cerului

Teresa d’Avila, Maria d’Agreda, autoarea lucrării „Ciudat de Dios“, Pietro d’Alcantara, reformator al franciscanilor, părintele Suarez, unul din marii teologicieni ai veacului XVI, cu toţii au simţit levitaţia ca pe o forţă incontrolabilă, o putere ce le-a fost hărăzită. „Puterea soseşte din afara simţurilor mele, mă simt brusc înălţată de parcă aş fi trasă de un magnet“, mărturisea Maria Villani, în secolul XVII. „Unii au încercat să se opună, cum a făcut şi Maria d’Agreda, dar a început să vomite sânge“, istoriseşte episcopul Ximenes Santiago. Teresa d’Avila, „s-a apucat cu mâinile de rogojina pe care stătea, dar s-a ridicat în aer, ţinând-o în mână“, relatează episcopul Yepes. Decolarea fără aripi sau fără alte mijloace de zbor, având drept combustie doar forţa divină, a înregistrat veritabile performanţe. Preafericitul Tomaso de Cori se ridica cu mare viteză până sub acoperişul bisericii de la Civitella. Marie de Jesus Crucifie, în secolul XIX, şi-a uitat o sanda în vârful unui tei.

Maestrul levitației


Mediumul Daniel Dunglass Home (1833-1886) a făcut demonstraţii de levitaţie în faţa a numeroase personalităţi, printre care Napoleon al III-lea, Mark Twain, William Thackeray. Într-o casă din Londra, în faţa unor personalităţi politice şi militare, a ieşit în zbor pe fereastră şi s-a întors pe alta. Fizicianul William Crookes a ajuns la concluzia că puterile lui Home erau de neconstestat, după ce a trecut cu mâna pe sub trupul lui Home aflat în levitaţie. Medici de mare reputaţie l-au examinat, dar nu au găsit nimic special în anatomia sau caracteristicile fizice ale subiectului, considerat cel mai mare trişor al secolului XIX. Cel mai recent caz de levitaţie în public s-a petrecut la o mănăstire din Napoli, în 1974, când un călugăr bătrân şi infirm, s-a ridicat deasupra capetelor unei mulţimi de credincioşi. Apoi a parcurs prin aer o distanţă de 2 km.


Oameni care levitează 2Călători fără trup

În China dinaintea comunismului, în Tibet şi Japonia, levitaţia era practicată în mod obişnuit. Despre Sri Sathya Sai Baba se spune că în copilarie materializa diferite alimente. La vârsta de 37 de ani, în faţa a mii de oameni el a materializat câteva obiecte sacre. În prezent el trăieşte solitar şi şi-a prezis data morţii (2022) şi cea a unei noi reîncarnări (2030). Dar, până atunci, indianul strânge mulţimi numeroase de fani în faţa cărora se ridică deasupra solului, plutind cu braţele împreunate a rugăciune. Textele sacre indiene vorbesc de oameni care au vizitat, în timpurile îndepărtate, Luna, Soarele sau stelele prin metoda proiecţiei astrale. Adică a dedublării în timpul somnului, când trupul astral se desprinde de cel carnal. În astral, timpul şi spaţiul nu contează, nici temperatura, nici lipsa atmosferei. „În Tibet, călătorim mult, nu prin levitaţie, ci prin proiecţie astrală, tehnică pe care o controlăm în întregime. Atunci, eul părăseşte trupul, rămânând legat de el prin Cordonul de argint. Eşti liber să mergi unde vrei, cu viteza gândului“, spune un călugăr buddhist.

Fenomenul este extraordinar, cu atât mai mult cu cât contravine raţiunii mele, care îmi spune că, din punct de vedere ştiinţific, este o imposibilitate“ dr. William Crookes

Oameni care levitează 3Platforma zburătoare

Viktor S. Grebennikov şi platforma lui zburătoare reprezintă un caz celebru care continuă să uimească lumea ştiinţifică. Inventatorul rus era pasionat de insecte şi pictură. În 1988, a anunţat că a descoperit elemente antigravitaţionale în exoscheletele chitinoase a unor specii de gândaci dinSiberia. Pe baza acestei descoperiri şi a principiilor bionice, Grebennikov a construit o platformă capabilă să se ridice singură în aer, cu om cu tot. Viteza de deplasare a ciudatului dispozitiv atinge 25 km/min. Din 1991, Grebennikov şi-a tot perfecţionat mijlocul de transport personal al cărui mecanism de funcţionare nici în ziua de azi nu a fost elucidat.

Lucrurilor le e mai uşor

Oamenii de ştiinţă britanici au demonstrat recent că levitaţia nu este doar un truc. Laurence Eaves şi colegii săi de la Universitatea din Nottingham au folosit tehnica levitaţiei pentru a face să plutească o monedă de aur, o monedă de o liră sterlină, două tipuri de cristale şi o bucată de plumb, cu ajutorul unui câmp magnetic variabil. Ei au descoperit că acest efect se intensifică într-un mediu de oxigen rece, magnetizat.

Magie sau realitate?

Întreaga planetă a putut vedea cum un celebru magician din zilele noastre, David Blaine, a făcut o demonstraţie de levitaţie pe stradă, în mijlocul oamenilor. Din moment ce totul a fost filmat şi transmis în lumea întreagă, forţa sugestiei sau hipnoza nu pot constitui o explicaţie satisfăcătoare. Chiar şi oamenii de ştiinţă au căzut de acord că Blaine reuşeşte să plutească deasupra asfaltului. ( sursa: desecretizari.blogspot.co.uk )

dincolodeaparente.com

Oameni care levitează
Etichetat pe:                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                        

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *