L-am căutatL-am căutat

L-am căutat și am scormonit după Dumnezeu de când mă știu, timp de mai multe vieți, de la începutul existenței. Odată, l-am văzut lângă o stea îndepărtată, așa că m-am bucurat și am dansat de unul singur pentru că, deși era o mare distanță, nu era imposibil de ajuns până acolo. Am călătorit vreme îndelungată și, în cele din urmă, am ajuns la acea stea, dar Dumnezeu se mutase pe o alta.

Lucrurile au decurs în felul acesta timp de secole. Provocarea era atât de mare încât am sperat chiar și atunci când mi se părea că am rămas fără speranță… Trebuia să îl găsesc și eram absorbit întru totul de această căutare. Însăși căutarea era atat de îndoielnică, atât de misterioasă, atât de încântătoare, încât Dumnezeu devenise aproape o scuză, iar căutarea se transformase în țelul mult urmărit.

Spre surpriza mea, într-o zi am ajuns la o casă de pe o stea foarte îndepărtată, care avea o mică tăbliță în fața ei, pe care scria “Aici locuiește Dumnezeu”. Bucuria mea era fără de margini. În sfârșit eram aproape de împlinirea visului meu. M-am grăbit către treptele casei, foarte multe trepte, care duceau înspre ușă. Pe măsură, însă, ce mă apropiam, pas cu pas, mi s-a strecurat deodată o teamă în suflet.

Chiar în momentul în care eram gata să bat la ușă, m-am simțit paralizat de o frică cum nu mai cunoscusem până atunci, nu o mai gândisem până atunci, nu o mai visasem până atunci.
Frica mea era: “Dacă această casă este cu adevarat a lui Dumnezeu, ce voi mai face după ce îl voi întalni ?”

Căutarea lui Dumnezeu devenise însăși viața mea, iar a-l întâlni ar fi echivalat cu o sinucidere. Și, apoi, ce voi face împreună cu el? Lucrurile acestea nu îmi veniseră în minte până atunci. Trebuia să mă fi gândit la asta înainte de a-mi începe căutarea, adică să mă fi hotărât ce voi face când voi fi față în față cu Dumnezeu.

Mi-am luat ușurel încălțările în maini și, în liniște, cu mișcări lente, am pășit înapoi, speriat ca nu cumva Dumnezeu să audă ceva, să deschidă ușa și să îmi spună: “Unde te duci ? Sunt aici, vino înăuntru !” După ce am coborât scara, am alergat cum n-am mai alergat vreodată în viața mea, și de atunci continui să îl caut pe Dumnezeu, îndreptându-mă în toate direcțiile dar ocolind casa în care locuiește cu adevărat. Acum știu că acea casă trebuie să fie ocolită.

Așa că îmi continui căutarea, mă bucur din inimă de călătorie, de neîncetatul meu pelerinaj.

Rabindranath Tagore

dincolodeaparente.com

L-am căutat
Etichetat pe:                                                

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *