cum ne creem realitatea 5Cum ne creăm realitatea

Dacă putem să ne menținem concentrarea asupra unui gând, timp de 17 secunde, fără să-l contrazicem cu alt gând, lângă gândul nostru inițial se va alătura prin legea atracției un altul de exact acceași formă, mărime, ton, vibrație. Și la precis 17 secunde aceste două gânduri identice se vor alătura și se vor combina, iar cheltuiala de energie a punctului lor de combustie se manifestă în noi sub formă de entuziasm, sau interes. În momentul respectiv, care a durat 17 secunde, aceste două gânduri care erau două gânduri de același fel au devenit unul, mai mare, mai evoluat, și cu o vibrație mai rapidă și mai energică.

Dacă putem să stăm concentrați pe același subiect încă 17 secunde, în momentul în care se face trecerea la secunda nr. 34, avem de două ori 17, și gândul nostru va atrage din nou un gând asemănător, sau putem să spunem că două gânduri care se aseamănă se atrag unul pe altul.

Așa cum gândul tău atrage un altul, și altul poate atrage gândul tău, pentru că gânduri care au natură asemănătoare au tendința de a se atrage reciproc, de a căuta să fie împreună. Și la punctul în care s-a atins limita de 34 de secunde, aceste două gânduri care au evoluat împreună se combină într-unul, și apare un alt punct de combustie. În momentul respectiv, aceste două gânduri devin iarăși unul, iar vibrația lor crește și se intensifică.

cum ne creem realitatea 5
cum ne creăm realitatea

Dacă putem în continuare să menținem în atenția noastră acest gând evoluat și crescut, până la limita de 51 de secunde, care este de trei ori 17, se va produce mai departe o nouă combinare și un alt punct de combustie. La fel se întâmplă la limita de 68 de secunde, și atunci gândul este suficient de mare ca să aibă efect asupra manifestării fizice.

citește despre: Fascinantul Creier Uman Și Sugestiile

Putem să luăm câteva comparații fizice: 17 secunde de gând pur, sunt echivalente cu 2000 de ore de acțiune. Dacă avem o meserie în care lucrăm 40 de ore pe săptămână, orele respective sunt cele pe care le prestăm într-un an întreg. 17 secunde de gândire concentrată echivalează cu 2000 de ore de acțiune. Dacă trecem de limita de 34 de secunde, putem să ne multiplicăm acțiunea cu 10, deci avem 20.000 de ore de acțiune. Dacă putem să trecem de limita de 51 de secunde, de trei ori 17, putem să înmulțim din nou cu 10, și rezultă echivalentul de 200.000 de ore de acțiune. Dacă reușim să trecem de limita de 68 de secunde – adică doar un minut de gândire pură, fără contradicție, nediluat, obținem echivalentul a două milioane de ore de acțiune.

Ca ilustrare, se poate imagina cum o familie cumpără un teren unde există niște blocuri care au intrat în demolare, o grămadă enormă de beton, oțel și sticlă. Timp de două zile, diverse mașini, camioane și echipe de constructori au cărat muntele de gunoi de pe locul respectiv, și l-au lăsat curat pentru noii proprietari. Noii proprietari, care își demolaseră fosta proprietate lucrând cu târnăcopul și roaba, s-au gândit că ar dura efectiv o viață ca ei să curețe locul respectiv cu roaba și târnăcopul. Acesta este un exemplu clasic. Atunci când îți aliniezi energia la energiile creatoare de lumi și civilizații, atunci nu mai ești în contradicție cu centrul tău creator, cu ESENȚA ta, și se întâmplă lucruri care pot fi considerate de domeniul miracolului.

17 secunde nu par să fie cine știe ce, însă dacă ne observăm cu atenție, vedem cum în general începem pe la secunda a 8-a să emanăm vibrații contrare. Majoritatea oamenilor nu reușesc să termine un gând, o dorință, fără să creeze – foarte de timpuriu, vibrații contrare dorinței inițiale.

Cum ne creem realitatea 3
Cum ne creăm realitatea

Sunt oameni care spun: “vreau mai mulți bani, am obosit de atâta efort”.
sau “vreau să mă fac bine, boala aceasta mă înspăimântă”.
Ni s-a imprimat însă în caracter să fim atât de obiectivi, încât de cele mai multe ori ne dăm singuri cu piciorul în celalalt picior. E într-un fel ca și cum am spune: “vreau o cană de ceai fierbinte”, și punem ceaiul la fiert, dar înainte de a începe să fiarbă stingem focul și ne apucăm de altceva, și apoi iarași îl aprindem, și iarăși îl stingem chiar când era gata să se încălzească, și tot așa, până când ajungem să spunem ceva de genul: “de 15 ani încerc să beau o cană de ceai fierbinte, și nu reușesc”. La așa ceva, soluția este – bineînțeles – să lăsăm ceainicul pe foc un timp mai lung, până reușește cu adevărat să fiarbă. Dacă putem să rezistăm tentației de autosabotare, reacției de a merge în direcție opusă înainte de a ne fi îndeplinit scopul, atunci putem cu adevărat să obținem o modificare a realității.

citește despre: Fascinantul Creier Uman Și Sugestiile

Motivul pentru care este dificil să nu ne lăsăm pradă atât de repede gândului contrar, este pentru că am fost educați să fim obiectivi, să cântărim cu atenție ceea ce este pro și contra, avantajul și dezavantajul. Ni s-a spus că așa ceva este corect și bine. Și este. Dar ca la orice, a duce la extrem această acțiune iarăși nu este bine, pentru că contrastele ele însele te pot stimula în fond ca să obții o claritate mai mare a dorinței, și acesta este și motivul pentru care formatul fizic prezent este așa cum este. Contrastul este esențial pentru luarea de decizii, însă odată ce o decizie a fost luată, odată ce îți concentrezi atenția asupra deciziei tale și te străduiești să obții gândul pereche pentru vibrația gândului tău, Universul se va alinia în așa fel încât să îți ofere șansa și ajutorul de a obține ceea ce dorești.

Pentru persoanele care sunt obișnuite să gândească sporadic, lăsând doar să le treacă prin minte diverse gânduri ca un flash, acest concept poate părea dificil de acceptat sau înțeles. Este mult mai usor să privești viața ca la televizor, să observi, să recepționezi ceea ce ți se oferă, decât să îți oferi în mod determinat propria ta proiecție, a propriilor tale gânduri.

De exemplu avem o persoană care are trei probleme principale – una – o problemă financiară, a doua – probleme cu sănătatea, și a treia – o problemă sentimentală.
Primul pas este să sfătuim persoana respectivă să renunțe să se gândească o perioadă la aceste trei probleme, pentru că ea s-a concentrat deja prea mult pe aceste probleme, dar la modul greșit. Ea poate pentru început să ia alte subiecte noi, la care nu a creat un pattern greșit de gândire. Este greu pentru ea să iasă din pattern-ul greșit și din problemele care au devenit obsesie, și atunci o sfătuim să se gândească la ceva inedit, de exemplu la …sticla albastră. Ea nu pricepe desigur de ce trebuie să discutăm despre sticla albastră, dar noi insistăm: hai să discutăm despre sticla albastră. Se poate să fie sticlă mată, sticlă transparentă, sticlă cu desene sau incrustații, sticlă folosită la vitralii, sticlă de la muzeul Tiffany, orice. Se pot face din ea vaze de flori, candelabre, pahare. Apoi vorbim despre penajul păsărilor, apoi despre fluturi, tot la fel, menținând atenția asupra fiecărui subiect timp de 17 secunde.

Cum ne creem realitatea 1
Cum ne creăm realitatea

Apoi persoana respectivă pleacă acasă, se urcă în mașină, și se întâlnește cu niște prieteni, care o iau la masă la un restaurant, și apoi se duc împreună la cumpărături. Ea constată cu surpriză că magazinul unde a ajuns din întâmplare are o colecție superbă de sticlă albastră, rafturi întregi de bibelouri de sticlă albastră. Nimeni nu a cumpărat nimic, dar toată lumea s-a simțit foarte bine admirând colecțiile respective, de sticlă albastră – pur și simplu Extraordinară!

citește despre: Fascinantul Creier Uman Și Sugestiile

În continuare, toți merg în parc, și observă că parcul este plin de fluturi, care zboară printre flori și copaci. Femeia respectivă, să-i spunem Esther, încă nu face corelația cu discuția despre creația realității, dar constată că se simte bine, foarte relaxată. După vreo 15 minute, apare în fugă un baiețel, de vreo trei-patru ani, care ține în mânuță niște pene de porumbel, pe care le-a adunat de pe jos, și întinzând mâna, el le oferă râzând lui Esther. Abia atunci “se prinde” Esther că în decurs de mai puțin de o oră ea a trăit toate cele trei subiecte asupra cărora și-a concentrat gândul timp de 17 secunde, datorită faptului că Universul a acționat în mod dramatic pentru a-i asigura împlinirea gândului ei.

Bineînțeles, oricine poate să se joace și să vadă cum se poate îmbunătați acest joc. O metodă foarte bună este atunci când jocul se joacă în trei, pentru că în doi există șanse mai mari de a uita – cum a facut Esther – anumite detalii asupra cărora ne-am concentrat atenția în decursul zilei, sau de a nu observa CUM gândurile și dorințele noastre prind formă în fața ochilor noștri. Dacă se poate, este recomandat să se înceapă jocul luând la început subiecte de interes minor, subiecte pure, simple, asupra cărora nu avem idei contradictorii, și vom vedea cum în decurs de două-trei zile, absolut întotdeauna Universul va răspunde oferind sprijin vibrației noastre creatoare.

Motivul pentru care mulți nu-și dau seama cum răspunde Universul vibrației noastre, este pentru că ei își spun ceva de genul: “vreau o mașină nouă, una roșie, dar este prea scumpă”, și cum Universul răspunde absolut la orice vibrație, gândul care se îndoiește pe undeva de ceea ce dorește va neutraliza el însuși dorința respectivă.

Deci, dacă noi oferim vibrații pure, și privim cu atenție cum Universul ne răspunde la ele, putem, după două-trei zile de joc cu subiecte ușoare să trecem la subiecte pe care le considerăm dificile. În același timp, în viața noastră se vor produce niște schimbări cu totul speciale. În primul rând, ne vom obișnui să ne menținem concentrarea asupra unui subiect timp de 17 secunde. Cine poate să o facă timp de 17 secunde, poate învăța să o facă în continuare, două, trei sau mai multe perioade de 17 secunde. În al doilea rând, făcând acest lucru vom oferi Universului șansa de a răspunde vibrației noastre, și dovada că nu suntem deloc rupți de energiile creative, ci că suntem noi înșine ființe creatoare, așa cum este particula de lumină în relație cu unda de lumină.

Cum ne creem realitatea 2
Cum ne creăm realitatea

Putem în acest fel să observăm faptul că fiecare dintre noi este în realitate ca o energie care emite, și căreia i se răspunde în consecință. Putem să vedem cum, încetul cu încetul, de la mic la mare, fiecare dintre noi învață la școala Pământ să creeze în mod deliberat și responsabil.

citește despre: Fascinantul Creier Uman Și Sugestiile

De aceea este fiecare aici, pentru a crea. Fiecare este creator în sensul că fiecare este un focalizator de energie. Cine nu poate să-și mențină concentrarea asupra unui gând, nu poate să fie creator. Nu suntem doar observatori care recepționează pasiv, ci suntem noi înșine cei care îndreptăm energia cu puterea minții noastre, către scopul pe care îl concepem noi înșine. În timp ce focalizăm energia, noi MENȚINEM gândul și îl creștem până la manifestarea fizică.

Deci este foarte important ca fiecare să știe exact ce face, la așa ceva se referă termenul “awareness”(conștientizare), dar mai sunt câteva detalii. În primul rând, cum își dă cineva seama că și-a menținut gândul pur o anumită perioadă, și cum își dă omul seama dacă și-a menținut gândul pur? La așa ceva servește “sensibilitatea”, sensibilitatea la propriile senzații, pentru că sensibilitatea este indicatorul care îți spune despre fluctuațiile din propria vibrație. Sistemul emoțional de ghidare este cel care îți spune fără greș, fără dubiu, dacă ești pe calea bună, sau pe o cale greșită, și tot prin sistemul emoțional afli exact la ce stadiu te afli.

Să ne imaginăm un ventilator, un ventilator mare, de cameră, cu palete care se învîrtesc cu putere. Ventilatorul este îndreptat către noi. Nu băgăm în seamă în mod deosebit zgomotul pe care îl face, și nici nu ne preocupăm de aerul care se îndreaptă către noi din direcția lui. E ca și cum ar fi într-un fel inexistent, deși știm că este acolo ca să ne facă un serviciu. Dar dacă băgăm un creion în el în timp ce el se învârtește, putem noi înșine provoca probleme serioase sistemului. Emoțiile distructive actionează ca și creionul respectiv, și ele sunt rezultatul unei acțiuni distructive, care este rezultatul unui gând sau dorințe distructive.

Atunci când avem o dorință, când ne-am gândit la ceva și am ajuns să dorim ceva, în momentul în care introducem ideea “nu se poate”, atunci ideea “nu se poate” se angrenează la rândul ei frecvenței rapide a dorinței / ideeii inițiale, și dezamăgirea care rezultă ca urmare a ideii că “nu se poate” lucrează la fel ca și creionul în ventilator. Este așa pentru că noi înșine am introdus o vibrație mai scăzută, mai înceată, într-una mai rapidă, mai înaltă.

Se poate observa că există persoane cu care atunci când stai de vorbă, te simți bine. Cu cât mai mult stai alături de persoana respectivă, cu atât mai bine te simți, și te gândești: acest om este un prieten bun, un prieten adevărat. Alături de asemenea prieteni, poți să discuți tot felul de lucruri fără să-ți fie frică de ridiculizare sau agresivitate sau răutate, poți să te joci și să faci tot felul de lucruri faine și trăznite, poți chiar să nu vorbești nimic dacă n-ai chef. Și orice ai face, e ok, pentru că pur și simplu te simți bine alături de persoanele respective. Este mai greu de găsit așa ceva între adulți, dar copiii și adolescenții au asemenea prieteni și simt asemenea bucurie în mod obișnuit.

Senzația aceasta de bunătate și prietenie este ceea ce se cere pentru a fi capabil să menții cu ușurință un gând, timp de 17 secunde, și chiar menținerea gândului despre o asemenea prietenie îți poate asigura atragerea unui asemenea grup de prieteni în viața ta, ca și Combustia care să îți asigure entuziasmul necesar.

Pe măsură ce putem să facem asemenea lucru în mod deliberat, putem să vedem cum Universul ne răspunde și cum devenim ființe aliniate cu Forța Creatoare, deci chiar ceea ce am venit aici să conștientizăm.

Fiecare și-a spus în viață ceva de genul: “Voi intra în această mare a contrastelor, și observând un contrast aici, un contrast acolo, voi putea cu ușurință să ajung la o concluzie”. Odată ce ajungem la o concluzie, tot ce avem de făcut este să menținem această vibrație în gând, până când vom obține suficientă forță de a ne manifesta vibrația ideii noastre, pe care Universul va face tot posibilul să o manifeste de dragul nostru.

Deci în acest sens, fiecare om este un creator în această lume, și dezvoltarea capacității noastre mentale este un lucru de dorit, având grijă să folosim întotdeauna ca monitor, corpul emoțional .

citește despre: Fascinantul Creier Uman Și Sugestiile

Eu am constatat acest lucru prin faptul că trăiesc viața ca pe un miracol. Am mare grijă ce gândesc, pentru că ÎNTOTDEAUNA gândul meu se îndeplinește, bineînțeles, în viața mea. Nu sunt de acord să iau nimănui liberul arbitru și șansa de a deveni creator, pentru că așa cum este un Univers, tot la fel pot să (co)existe o infinitate de Universuri, și fiecare om, fiecare creator, are de fapt în stăpânirea sa o lume – lumea sa interioară, în care tot ce este, este efectiv creat chiar din substanța gândurilor sale.

Esther Hicks ( Abraham Hicks )

dincolodeaparente.com

Cum ne creăm realitatea
Etichetat pe:                                            

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *